Emy Alupei ne oferă astăzi, de 1 Iunie un interviu inedit despre Survivor, ce a însemnat această experienţă, dar şi despre momentele dificile. A fost o apariţie neaşteptată în competiţia difuzată pe Kanal D, unde a avut şi ocazia să-şi depăşească limitele.
Ce reprezintă pentru tine experienţa Survivor? Cum o poţi descrie?
Survivor reprezintă pentru mine o lecţie de viaţă, maturizarea mea parţială, şi din punctul meu de vedere, am cunoscut tipologii de oameni total diferite de tipologia mea de om. Am învăţat să tolerez mult mai mult.
Ai avut o evoluţie spectaculoasă în acest concurs. Te aşteptai să ajungi aşa de departe?
Nu, chiar nu mă aşteptam să ajung atât de departe neavând încredere în mine aproape deloc, chiar dacă pare că am cea mai mare încredere în mine şi eu sunt om şi am probleme cu self-confidence-ul, ca alte milioane de persoane din lumea asta. Dar chiar nu mă aşteptam sincer şi sunt foarte mândră de mine că am ajuns până în punctul ăsta.
Mai aveai un pas până la calificarea în Marea Finală. Ce crezi că nu a funcţionat sau ce ţi-a lipsit?
Cred că mi-a lipsit încrederea în mine desigur, despre asta e vorba şi faptul că am gândit negativ, că nu pot, că nu o să reuşesc, că o să clachez. Repet, toate astea vin de la lipsa de self-confidence 100% şi sunt conştientă de defectul ăsta al meu la care o să lucrez şi pe care sigur o să-l îmbunătăţesc pe parcurs.
O vedeai pe Elena câştigătoarea Surivor România 2020? Şi dacă da, de ce?
Da, o vedeam pe Elena câştigătoarea Survivor, pentru că a demonstrat foarte multe, a fost independentă, singură când erau toţi împotriva ei şi am zis şi în consiliu când am ieşit că este foarte, foarte, foarte puternică.
Eşti o persoană foarte sinceră şi am putut observa toţi asta. Ce ne poţi spune despre conflictele pe care le-ai avut în Republica Dominicană, de la ce porneau ?
Conflictele din punctul meu de vedere au fost normale, mai ales fiind în situaţia aia, pentru că noi am fost foarte afectaţi din multe puncte de vedere, de la psihic până la fizic şi de acolo puteau să intervină paranoia, problemele cu sine, pentru că de la asta de multe ori vin conflictele. Mi se părea că cineva îmi vrea răul, mai ales fiind vorba de strategii, era ceva super complex, adică aveai nevoie de un gram de experienţă de viaţă, încât să gândeşti toate strategiile în avantajul tău.
Acum că ai ieşit din competiţie, ce îţi lipseşte cel mai mult de acolo? Ai mai repeta o astfel de experienţă?
Da, în momentul de faţă dacă mi-ar spune cineva să vin la Survivor, aş veni şi din punctul meu de vedere a fost cea mai frumoasă experienţă, cea mai blană pe care am trăit-o în 21 de ani pe care îi am. Cel mai mult îmi lipsesc oamenii, atmosfera, jocurile, îmi plăcea mult pe teren, era superb chiar dacă aveam o mie de emoţii şi îmi era rău de multe ori din cauza emoţiilor, îmi lipseşte foarte mult tot.
Despre tachinările cu Iancu, ce ne poţi spune?
Erau nişte tachinări între prieteni, strict, nu am avut nicio treabă, nu avem nicio treabă, nu o să avem nicio treabă, o să rămânem prieteni şi cam asta e tot. Nu cred că e ceva ciudat sau ar fi ceva putred la mijloc dacă un băiat şi o fată se înţeleg foarte bine şi sunt prieteni, mai ales că sunt foarte băieţoasă, adică nu sunt vreo mironosiţă, să zici că sunt păpuşa Barbie şi am prieteni băieţi. Nu, frate, se vede clar pe mine ce fel de persoană sunt şi oricum în ziua de azi poţi să afli dosarul oricărei persoane, e simplu.
Urmează o piesă nouă? Pregăteşti proiecte noi?
Da, urmează o piesă nouă, e surpriză şi sper că o să vă placă mult. E ceva diferit de tot ce am făcut până acum.
Dacă ai avea un semn de avertizare pe tine, ce ar scrie pe el?
Dacă aş avea un semn de avertizare pe mine, ar scrie: ,, Atenţie, omor prieteni falşi!”:)))
Ce regreţi că nu ai învăţat sau nu ai făcut la momentul potrivit?
Nu regret absolut nimic, mi se pare că tot ce am făcut, am făcut asumat şi asta e tot ce contează, sută la sută, chiar dacă e bine, chiar dacă e rău, nimeni nu e perfect.
Cum este din nou acasă, în România? Cum te simţi?
Mă simt foarte bine acasă, mi-a fost puţin greu să mă reobişnuiesc cu realitatea, dar oamenii se adaptează foarte uşor condiţiilor şi nu ştiu, mi-e totuşi dor de Survivor, recunosc.
Care este filmul sau cartea preferată a copilăriei tale?
Filmul preferat este ,,Casa de Papel” şi cartea mea preferată de când eram mică este ,,Colţ Alb“.