Cu o zi înainte de ziua ei de naștere, Sorana ne-a oferit un interviu în exclusivitate, în care vorbim despre cea mai frumoasă perioadă din viața ei, cine o face fericită, cu se ocupă noul iubit și cum s-au cunoscut, dar și ce planuri au împreună. Am vorbit și despre cum a trecut peste depresie și totodată, despre reunirea trupei A.S.I.A. Nu ratați interviul!
Bună Sorana,
Mulțumim pentru interviu și felicitări pentru tot ce faci.
Să incepem 🙂
Mâine va fi ziua ta de naștere, vei împlini frumoasa vârstă de 40 de ani. Cum vei petrece?
O, Doamne! Nu va fi o petrecere, nu am timp de așa ceva, pentru că mai avem foarte puțin până la concertul de pe 6 martie, de la Sala Palatului, cu A.S.I.A și nu există neapărat o variantă în care eu să fiu această petrecăreață de ziua mea. Sinceră să fiu, întodeauna mi-a plăcut de ziua mea să stau foarte liniștită, chiar singură de cele mai multe ori. Foarte mulți ani au fost în care am stat singură, singură, nu am vrut să am pe nimeni lângă mine și asta pentru că simt că e un moment pentru sufletul meu, e un moment în care am nevoie să „reconfigurez” traseul :))) De această dată o să muncesc, o să fiu la înregistrat, la studio, la repetiții…avem repetiții.
Emani întotdeauna o energie pozitivă și se vede pe fața ta acest lucru, de unde izvorăște treaba asta?
Vine din fericire, viața este frumoasă, eu sunt sănătoasă, sunt un om vesel și fac fix ce iubesc, și atunci normal că sunt întodeauna fericită și veselă.
De unde ai această pasiune pentru pictură? Am înțeles că vrei să-ți deschizi chiar și un vernisaj.
Este vorba despre expoziția pe care o pregătesc în perioada următoare, în martie-aprilie, nu știu exact când se va întâmpla acest lucru. Pasiunea vine de când eram copil. Am avut cumva și norocul să trăiesc încă de când eram copilă pe lângă pictori, prieteni de-ai părinților mei, iar de câțiva ani am început să și acționez, și anume, să pun eu culoare pe pânză.
A început să-mi placă atât de mult și iubesc atât lucru acesta, încât foarte serios am început acum doi ani să mă gândesc la UNArte…pentru asta am nevoie de foarte mult timp de studiu și cumva acest lucru este împărțit între A.S.I.A și acest studiu, dar ce-mi doresc cel mai tare este să pun această expoziție pe picioare și să vă chem cât mai curând la vernisaj și atunci o să vă povestesc mai multe și despre tablouri și despre ceea ce fac.
SORANA: „Dumnezeu este răspunsul să nu mai ai frici”
Cum te-ai vindecat de depresie?
De depresie, din păcate, ești singurul care se poate salva. Este, într-adevăr greuț așa, atunci când te gândești prima dată, dar până la urmă nimic nu îți vine ușor, cu atât mai mult, atunci când trebuie să lucrezi la tine. Este o discuție foarte lungă asta cu depresia…singurul lucru pe care eu l-aș ruga din toată inima, la cei care trec prin așa ceva, este să vorbească, să nu creadă că sunt singuri pe lume…Sunt foarte mulți care trec prin așa ceva, mulți aleg în schimb să se facă frumoși și să-și pună o „față drăguță” și să scrie „IN LOVE WITH MY LIFE”, când, de fapt viețile lor sunt departe de a fi așa. Să apeleze la profesioniști, la psihologi, la cel mai bun prieten pe care-l au, poate să-mi scrie mie pe Instagram, pe Facebook, pe ce vor ei să-mi scrie.
Eu discut foarte deschis de acest subiect și cred eu, că un lucru important pe care oamenii ar trebui să-l facă în momentul în care se trezesc într-o astfel de situație, să se conecteze la legătura cu Dumnezeu, pentru că este incredibilă de puternică. Nu poți fi fără EL, dacă ești fără Dumnezeu, automat ai frici. Când ai frici, depresia este acolo. Când nu mai ai frici, nu are cum să te ajungă depresia. Dumnezeu este răspunsul să nu mai ai frici. Iubirea, luminatul ăsta frumos al vieții tale, culoarea din viața ta…lasă fricile, lasă societatea, lasă ce spun X, Y, lasă-i, că nu stă nimeni lângă tine să-ți șteargă lacrimile, nu stă nimeni lângă tine să te bage noaptea în pat la culcare și să știe de câte ori suferi tu, cât plângi tu, dacă mănânci sau nu mănânci, că ai nervi la stomac și nu poți. Nu este despre oamenii din jur, nu ai nevoie de validarea nimănui, tu ai nevoie să te uiți în oglindă la tine și să spui „Bă, sunt fericit? Da? Bă, sunt fericit? Nu? Ce mă face nefericit?” Atunci ridică-te și du-te și fă ce te face fericit! Faci totul pentru tine, e viața ta, ai una aici. Eu cred foarte tare în reîncarnare, sunt convinsă de faptul că trăim multe vieți, dar nu ești conștient de celelalte, tu ești conștient de asta, aici, terestră. Că ești aici nu e o coincidență..Dumnezeu ți-a dat biletul ăsta cu un motiv foarte clar, profită de el și bucură-te de viața ta. Nu o trăi de pe o zi pe alta, tu trebuie să supraviețuiești, nu trebuie să o supraviețuiești, trebuie să o trăiești din plin.
Te mai marchează și acum acest lucru? Mai ai nevoie de terapie sau ai avut?
Nu, n-am nevoie de terapie. Într-adevăr, da, sunt momente în care sunt ușor anxioasă, dar asta se întâmplă normal, din cauza oboselii uneori, munca, ai multe planuri, vrei să faci multe, nu ești întodeauna sigur. E normal să se întâmple treaba asta, atunci când muncești, să fii și stresat, dar să am nevoie de terapie, nu, niciodată, nu mai există așa ceva. Am crezut mulți ani că după ce am cvasi scăpat de depresie, depresia vine după mine și o simțeam așa, că mă aleargă din spate, ca un fum…până în secunda în care am spus NU, STOP! Eu vreau să fiu fericită și nu trebuie să am frici, fricile nu te ajută cu nimic.
Ești o persoană sportivă, căreia îi place adrenalina. Cum a fost experiența ta de acum ceva ani, de la Ultimul Trib? Ai mai repeta o astfel de experiență?
N-aș mai repeta niciodată o astfel de experiență, ca să fiu foarte sinceră cu tine. Cred că o astfel de experiență, de genul ăsta, a fost suficientă, pentru că mă interesa să văd cum e să dormi pe o insulă, cum e să nu mănânci niciodată cât timp ești acolo, să fii mega limitat, să te întorci practic la natură și să ai resurse limitate. Să găsești si să lucrezi cu oameni pe care nu îi placi neapărat, dar trebuie să faci cumva, trebuie să construiești. Dar nu aș repeta astfel de experiențe. Au fost foarte grele, au venit cu un plus oricum în viața mea, pentru că mi-au adus niște amintiri interesante, frumoase și amuzante, dar nu le-aș repeta…Însă, mă bucur că la momentul respectiv am avut suficient curaj și o doză mică de nebunie să le fac…
Survivor, exclus…America Express nu este exclus, pentru că nu o văd în această categorie, ba din contră, cred că este singura emisiune care-mi place și pe care o și iubesc, în afară de cele de reality-show, dar NU, mi-e mai bine să mă uit. Eu știu foarte bine cum e și cu foamea și cu alergatul, am probleme foarte mari cu spatele și de câți ani pictez, durerile mele de spate s-au accentuat, iar pentru asta eu trebuie să fac kinetoterapie…Dar, ce să vezi? N-am chef de kinetoterapie, pentru că nu am timp și mi se pare că pierd acolo o oră și ceva aiurea, când aș putea să muncesc, dar după care durerile își spun cuvântul și mă pun câteva zile la pat. Cu atât mai mult că am acest probleme mari, cu spatele, prefer forța mea să o las la A.S.I.A și atunci când vine vorba de pictat și să nu intervin cu alte lucruri care să-mi facă rău.
SORANA: „Am fost colegi de generală, de liceu, am fost prieteni foarte buni și după 20 de ani ne-am reîntâlnit și ne-am dat seama că ne iubim”
În momentul de față, iubește Sorana?
Enorm! Sorana este fericită, are jumătatea ei, am TOT! Nu este din domeniu, are o altă meserie, este avocat. Suntem prieteni de când eram copii. Absolut nimic nu e întâmplător. Am fost colegi de generală, de liceu, am fost prieteni foarte buni și după 20 de ani ne-am reîntâlnit și ne-am dat seama că ne iubim și ne-am apucat să facem această relație frumoasă, așa cum a fost și cu A.S.I.A, toate lucrurile se întămplă în același timp. Lași lucrurile să se întâmple în voia sorții sau le proiectezi? Da, bineînțeles. Lucrurile nu pot fi lăsate așa, la întâmplare, pentru că nu avem 3 ani, ca să lăsăm lucrurile la întâmplare. Când ai o anumită maturitate și ai deja o viață, normal că lucrurile sunt așezate. Eu nu dau detalii despre viața mea intimă, pentru că nu mi se pare că este un lucru pe care ar trebui să-l promovezi. Vorbești public despre lucruri pe care vrei să le promovezi, dar nici nu ascund, pentru că nu am de ce. Normal, am toate planurile pe care le are o femeie împlinită din acest punct de vedere, care-și are jumătatea lângă ea și atunci că există aceste planuri și copiii și toate celelalte.
Ce înseamnă pentru tine această reunire cu A.S.I.A?
Nu este doar un concert, este vorba despre foarte multe concerte, de un turneu, deci este o trupă REUNITĂ și UNITĂ și înseamnă tot ce făceam atunci cu A.S.I.A, plecări, deplasări și tot așa.
Ce ți-a lipsit cel mai mult în toți acești ani, din perioada de atunci, cu A.S.I.A?
Mi-au lipsit fetele, mi-a lipsit energia dintre noi, iar când spun energia, mă refer la toți. Mi-a lipsit stilul lui Adi Ordean, din studio, când înregistram cu el și toate glumele pe care le facem, relația noastră excepțională cu Florin Ionescu (managerul), care a fost întotdeauna și tatăl meu, și fratele meu, și mentorul meu, omul care-mi verifica notele la școală și toate aceste lucruri. Iar acum își dai seama, că relația noastră este mult mai relaxată și mult mai frumoasă și prietenoasă, pentru că nu trebuie să-mi mai fie și teamă de el, că am note proaste și mă prinde :))). E relaxare, e foarte multă relaxare, dar cu foarte multă muncă, cu încântarea și maturitatea asta de excepție.
Cum crezi că va primi publicul revenirea voastră, după atât de mult timp?
O să vedem, eu cred că oamenii trebuie să se bucure în continuare de muzica trupei A.S.I.A, că până la urmă este vorba despre tot ce a reușit Adrian Ordean să creeze în toți acești ani, muzica pe care noi o cântăm de atâți de mulți ani și muzica pe care ne-o cântă publicul în tot acest timp și mai ales în ultimii trei ani, din ce în ce mai intens. Pe lângă ce s-a întâmplat atunci, la concertul aniversar al Ianei, când am urcat alături de ea pe scenă, cu Florin Ionescu, implicat în orchestră, cu tot publicul acela în față, care ne cântau piesele…toate aceste lucruri au dus cumva la tot ce se întâmplă în acest moment, la reunirea trupei.
Publicul, în primul rând, pentru că ne-au cântat muzica și ne-o cântă în continuare, ei se bucură pentru că este A.S.I.A. Muzica care le aduce aminte de ceva frumos, din anii `99, când eram liberi, când erau tineri, că vorbim de generația noastră, eram toți puștani, n-avem griji, n-avem nici bani, oamenii nu aveau datorii pe la bănci, n-aveau copii pe care să îi ducă la grădiniță, școală ș.a.m.d. Cu toții eram tineri și fericiți în permanență, bucuroși că ne putem distra, bucuroși că ne putem întâlni și cred că despre asta este vorba, muzica A.S.I.A este o amintire colectivă pentru toți oamenii care-o ascultă și le aduce aminte de acea libertate, de atunci.
Am vorbit destul despre cariera ta , acum să trecem la Sorana omul.
Daca în faţa ta ar fi acum un adolescent, ce sfat i-ai da?
Să fie fericit.
Spune-mi un lucru care îţi place foarte mult la tine şi unul care te deranjează.
Sunt împrăștiată, sunt amețită, sunt uitucă, nu știu unde pun lucrurile, trebuie să răstorn totul ca să găsesc un lucru, care de fapt era pus în altă parte. Chestia asta nu o să se vindece niciodată, îmi dau seama că în timp doar devine mai complicată. Îmi place viața mea, cred că-mi place mintea mea, pentru că știu că oricât de tare mă agită un lucru, reușesc cumva să găsesc calmul. Da, după furtună, după ce probabil sparg niște treburi :))), dar la un moment reușesc să mă și calmez, să văd lucrurile diferit, din altă perspectivă…este un lucru fabulos.
O responsabilitate pe care ţi-ai dori să nu o ai?
Nu fug de responsabilități.
Ce minciună spui cel mai des?
Nu spun minciuni.
3 lucruri mărunte care te fac întotdeauna să zâmbeşti
Sunt anumite ore pe care le privesc atunci când mă uit la telefon, oamenii din jurul meu, în funcție de cine sunt ei.
Care este cel mai mare vis de-al tau în momentul ăsta?
Nu o să vă spun, este atât de mare încât nu pot să-l dezvălui, o să vă anunț la un moment dat.
Sunt persoane care tot timpul au ceva de adăugat sau de comentat, cum reacţionezi la critici?
Eu nu le văd ca pe niște critici, îi las pe oameni să-și spună părerea. Mi se pare că e important să-i asculți pe oameni în mod real, nu doar să-i lași să dea din gură pe lângă tine și tu să te gândești la altele, pentru că uneori s-ar putea să vină idei foarte bune, s-ar putea să se nască ceva creativ din chestia asta. Dacă cineva nu este de acord cu tine, nu înseamnă că este neapărat și împotriva ta, înseamnă că trebuie să asculți și la sfârșit tu decizi, dacă vrei, dacă îți este bine ori dacă nu. Da, există oricum și oameni care simt nevoia să-și dea cu părerea oricând, la orice, se numește PĂRERISM. Pe mine nu mă interesează, dacă nu am nevoie de sfatul sau părerea cuiva, îl întrerup brusc și asta tot. Îi spun nu mă interesează, nu e despre asta sau nu am nevoie de validarea cuiva.
Daca ai avea un semn de avertizare pe tine, ce ar scrie pe el?
Atenție, om bun!
Cine te cunoaşte cel mai bine?
Iubitul meu.
Un film care te-a marcat sau care îţi place foarte mult?
Sunt foarte multe filme care m-au marcat, problema mea majoră e că eu nu rețin filme, nici de filme, nici de actori, sunt tută. Vezi? Asta trece-o la defecte, mai sus…THE TRUMAN SHOW este unul din filmele care m-au marcat și pe care-l iubesc, dar îl iubesc atât de tare, că nu știu de câte ori l-am văzut, dar îți spun că știu replică cu replică pe dinafară, asta ar trebuie să spună ceva despre mine, sunt dilie. Și un alt film care-mi place foarte mult este DJANGO, pentru că umorul fantastic pe care îl găsesc în acest film, dar și duritatea și umorul lui.
La final, Sorana a pregătit un mesaj pentru noi:
Mi-a făcut o deosebită plăcere acest interviu. Îi mulţumesc Soranei pentru timpul acordat şi cu siguranţă o veţi întâlni şi cu alte ocazii.