Astăzi pe IdeaMan, deschidem seria de interviuri culturale cu autorul primelor manuale de social media şi de jurnalism online.

1. Știm că filmul dumneavoastră preferat este ,,Mic dejun la Tiffany”, ce v-a impresionat cel mai mult din el?

Cel mai mult îmi place scena în care, într-o zi, fac amândoi ceea ce îi place ei și apoi, tot amândoi, ceea ce îi place lui. Mi se pare un moment foarte simbolic, care exprimă, de fapt, ceea ce ar trebui să fie o relație, o dăruire continuă a sinelui către celălalt, cu obiectiv evoluția reciprocă.

2. Sunteți profesor cercetător în Nisa și implicit vă petreceți o bună parte de timp în Franța. Ce au francezii și nu au românii?

Mult mai multe standarde și rigurozitate, atât academică, cât și științifică. Eu în Franța mi-am aflat nivelul valoric, pentru că în Franța standardele sunt reale și nu se pot ocoli, ca în România. Este o mare mândrie pentru mine, că am cursuri permanente, de 6 ani, la Master 2, cel mai înalt nivel de educație francez, înainte de doctorat și că sunt Cercetător Titular la unul dintre cele mai importante Laboratoare de Cercetare în Științele Comunicării din Franța. Ceea ce în România nu contează deloc. România e țara șmecheriei. Franța, nu. Franța este țara regulilor și a triumfului competenței.

3. Ce sfaturi ați da studenților din anul 1 de la Facultatea de Jurnalism unde predați?

Să nu-și piardă setea de cunoaștere orice s-ar întâmpla. Să-şi fixeze obiective clare şi să le urmeze cu perseverență. Să rămână calzi și buni, într-o lume care te invită să-ți pierzi bunătatea și căldura.

4. Postările dumneavoastră de pe blog au un mare impact asupra oamenilor, cum gestionați mesajele de hate și cum vă găsiți motivația să scrieți în continuare?

Este foarte dificil, pentru că eu nu câștig nimic din scriitura de pe blog (bannerele adsense îmi aduc 2 euro pe zi), deci este un efort pe care îl fac cu gândul la oameni, la binele lor, la modul în care pot să fiu de ajutor. Din păcate, este extrem de dificil să fii de ajutor în România. Aici dacă întinzi mâna să ajuți pe cineva este foarte posibil să fii mușcat. Iar mușcătura este mai dureroasă atunci când ai vrut să ajuți. Dar voi încerca în continuare să fiu de ajutor, pentru că eu cred că în viață cel mai important este să dăruiești, nu să acumulezi. Blogul este modul în care dăruiesc. Cunoștințele mele, prin scriitură. Dacă mergi înainte fără să împarți cu cei din jur ceea ce ai, ești un nimeni. Eu împart.

5. Ați luat decizia să ștergeți o bună parte din prietenii de pe Facebook ajungând de la 2700 la 290, ce v-a determinat să acționați astfel?

Eu cred că prietenii de pe Facebook trebuie să fie prietenii din viața reală. Încet-încet, mânați de narcisism și de egoism, am uitat ce înseamnă prieteni pe Facebook și i-am tranformat în cititori, în admiratori ai fotografiilor noastre de la apusul soarelui, ale meme-urile pe care le facem. Nu sunt doar asta. Sunt prietenii noștri, cu care ar trebui să interacționăm, cu care ar trebui să încercăm să avem același tip de comportament ca în viața reală, pentru că viața reală trece din ce în ce mai mult în online. Trăim în online, mai mult decât în real. Să nu pierdem ceea ce aveam în real, să nu ne pierdem prietenii și noțiunea de prietenie. Pentru cititori există pagina de Facebook, unde i-am invitat pe cei care doresc doar să mă citească, dar să nu fim prieteni. Mai am puțin și voi ajunge la 200 de prieteni, cam acesta este obiectivul. Numărul mic de prieteni va ajuta algoritmii dotați cu IA să afișeze mai des în contul meu ceea ce postează, deci îi voi vedea mai des, voi interacționa cu ei mai des, voi strânge legăturile cu oameni de care virtualul ar trebui să ne apropie, nu să ne îndepărteze (inițial am intrat în rețelele sociale ca să fim mai aproape de ceilalți, chiar dacă ne separă distanțe fizice – din păcate, cu timpul, din narcisism, așa cum spuneam, i-am redus pe prieteni la statutul de admiratori și cititori – merită mai mult 🙂 )

6. Cum credeți că vor evolua relațiile interumane post-pandemie? Vom aprecia mai mult persoanele din fața noastră sau vom vedea în continuare oameni cu nasul în telefoane când ies la terasă?

La început, am crezut că pandemia ne va schimba. Nu ne-a schimbat deloc. După relaxarea restricțiilor am ieșit la plimbare în pădurea Băneasa și primul lucru care m-a frapat au fost cuplurile care se plimbau cu nasurile în telefoane, așa cum spuneți. Vom sta cu nasul în telefon, apoi vom fuziona cu el, mai repede decât ne așteptam, adică nu peste 10 ani, ci peste 5, proces grăbit de coronavirus. Una dintre teoriile mele este că ne vom căsători cu telefonul mobil. Avansasem data de 2040. Rectific. Va fi 2030 (https://horeabadau.ro/2017/05/08/o-sa-ne-casatorim-cu-telefonul-mobil/)

7. Dacă nu ați fi fost profesor și jurnalist, ce altă profesie vi s-ar fi potrivit?

În paralel cu profesia de profesor, am fost Dj 10 ani, am fost cel mai bun Dj din București :). Cred că aș fi fost un bun medic, pentru că îmi place mereu să ajut oamenii. Sau un ONG-ist în Africa (în paranteză, acum multe țări africane sunt mai avansate decât România, deci nu folosesc un stereotip)

8. Înainte de pandemie ați început săscrieți la următoarea carte, ce ne puteți spune despre aceasta?

Mulțumesc pentru întrebare, sper că mă ajuta să o reiau. Prin ianuarie m-am îmbolnăvit grav și m-am oprit din scris. Acum îmi adun forțele să reiau lucrul la carte. E foarte dificil, cartea devine un fel de maelstrom, care te absoarbe cu totul, pentru că treci tot ce știi în ea – așa stau lucrurile cu cărțile mele, eu chiar pun în ele tot ceea ce știu, tot ceea ce am acumulat prin cercetări și prin practică, pentru că îmi doresc să fie de un real ajutor celor care le citesc. De aceea primele două au fost best-seller-uri. Nu scriu degeaba, scriu ca să fiu de folos, sunt perfecționist, deci este greu. Mulțumesc pentru întrebare, am un laptop special pe care scriu la carte, o să-l scot de la naftalină. 🙂

9. Care este cea mai mare calitate pe care o poate avea un om?

Altruismul.

10. Ce vă place cel mai mult la viața dumneavoastră?

Faptul că mi-am păstrat zâmbetul și visele copilăriei. Pe toate planurile. 

11. Dacă mâine ați avea posibilitatea să mergeți într-un singur loc de pe planetă, care ar fi acela?

Acolo unde se află jumătatea mea. Și aș rămâne.

12. Ce trebuie să știe oamenii despre știrile false? Cum îi sfătuiți să le depisteze?

Sunt câteva tehnici clare: verificarea informației din mai multe surse, verificarea sursei primare, a autorului (este o sursă credibilă sau nu), identificarea obiectivului informației (de obicei știrile false sunt lansate cu un scop), analiza de context (cei mai vulnerabili la știrile false sunt cei care se informează rar, pentru că nu au date de context – dacă știi că au murit dinozaurii, nu o să crezi un ziarist care spune că a găsit un pui. Care zboară)

Sperăm să vă placă noua serie de interviuri – culturale. See you soon! 🙂
#Blog #Interviu #Cultural

Redactor: Alexandra Chipăilă

629 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.