Vă prezentăm un interviu de excepţie cu Florența Marinescu, marea soprană pe care România o are, muzicolog, profesor universitar la Facultatea de Arte din cadrul Universității Ovidius din Constanța, scriitor, mamă și un OM de mare valoare. Vom vorbi despre: performanțele inegalabile din muzica clasică, carieră, perioada comunismului, dar și despre familie.
1. Ce a însemnat pentru dumneavoastră primul moment în care ați urcat pe scenă?
Prima oară am urcat pe o scena profesionistă la 10 ani și jumătate, la teatrul Al. DAVILA din Pitești; cântând muzică populară și luând premiul întâi.
2. Ați jucat multe roluri de-a lungul carierei. De care v-ați simțit cel mai apropiată și de la care ați avut ceva de învățat?
Am în cariera mea 25 de roluri de prima importanță. Rolul Tosca din opera ,,Tosca” de G. PUCCINI pare a fi cel care m-a reprezentat la maximum de succes.
3. Din punctul dumneavoastră de vedere, a fi profesor este o artă?
Acum două săptămâni mi-a apărut o nouă carte, ,,Canto” în care vorbesc numai despre statutul de profesor de curs universitar. Nu este o artă, este o știință, dar poate avea arta în ea, deci creație.
4. Dintre toți artiștii cu care ați lucrat, care dintre ei a avut cea mai mare influență asupra dumneavoastră?
Cred că Vera Rosza-Nordell, de la Londra, a fost cea care m-a influențat enorm în tehnica de canto. Am lucrat cu ea pe parcursul bursei de studiu pe care am câștigat-o prin concurs, la Budapesta, la Opera.
5. Când ați decis să urmați această profesie, ce părere a avut familia despre acest lucru?
Am decis acest drum de urmat la 19 ani, după terminarea Liceului de muzică, la Constanța. Nu am cerut părerea nimănui. Stiam că VREAU să fac asta.
6. Cu ce greutăți v-ați întâlnit în perioada regimului comunist?
Deseori am fost trasă de urechi de tot felul de tovarăși și activiști, pentru că am defectul de a spune cu voce tare ….adevărul. Și azi fac la fel.
Mai mult decât să mă suspende din TVRO și să am dosare de poliție politică…nu mai era mare lucru de făcut. Nu am fost comodă pentru ticăloși, cum nu sunt nici azi. Dar PCR, în structurile sale locale și naționale, stia!! că sunt o valoare artistică de mare cotă.
7. Cine v-a îndrumat în carieră?
Oooo…. sunt mulți profesori și artiști consacrați care au contribuit la produsul meu finit, ca soprană de carieră. Pot doar să amintesc câțiva: Arta Florescu, Elena Cernei, Magda Ianculescu, Maria Hurduc, Ion Ionescu Arbore, Hero Lupescu , Grigore Constantinescu, George Ionescu, ș.a.
8. De la ce vârstă v-ați descoperit pasiunea pentru lumea artei?
De la 4 ani, când mă duceam de acasă la teatru și mă amestecam printre artiștii de pe scena care repetau. Fugeam pur și simplu de la joacă și ma căutau părinții înnebuniți, unde sunt. E o poveste incredibilă și de durată. Se întâmpla la Suceava unde locuiam cu părinții…
9. Cât de important este pentru dumneavoastră să transmiteți cunoștințele din tainele muzicii studenților?
Nu este nici important și nici lipsit de importanță. Transmit doar acelora care au nevoie de mine și care știu că sunt un intelectual rasat și un artist confirmat național si internațional.
10. Cum s-a schimbat cariera dumneavoastră după 1990?
Cariera mea nu s-a schimbat istoric vorbind, în urma vreunui eveniment. Doar că TVRO m-a rechemat pe platourile ei și am reînceput să fiu văzută de publicul meu din toată țara. Verdi și PUCCINI nu se cântă nici PSD -ist și nici PNL-ist. Arta este universală și nu are interpretare politică.
11. Ce sfaturi i-ați dat lui Dorian la începutul carierei sale în industria muzicii?
Dorian Micu, fiul meu, cunoscut cu numele de scenă de Dorian, nu are mare nevoie de sfaturile mele, pentru că este educat și instruit să fie un învingător și un supraviețuitor. Oricum nu ar asculta ceva sfaturi, dacă el este convins că ceea ce face, așa simte și este corect. L-am crescut într-o atmosferă liberală, stăpân pe creația și cultura lui.
Este un tânăr de excepție, și o spun ca profesor, prea modest și prea respectuos, într-o lume a falselor valori sau a probelor artistice mutilate. Dorian și toti tinerii să spună creativ tot ce vor și în ce sens vor, dacă asta ajută omenirea să progreseze.
12. V-ați gândit să scrieți o carte despre viața dumneavoastră?
Nu! Nu am nevoie să spun cine am fost, cât timp lumea a cumpărat bilete să mă asculte, să mă vadă. Chiar dacă publicul meu dispare încet, Dumnezeu știe că i-am dăruit tot harul și toată priceperea mea de a face arta înaltă și profesionistă. Eu merg mai departe prin copilul meu, care a trăit cu mine dimensiunea artei mele. Dacă el mă va păstra în suflet așa cum o face acum, eu nu voi dispărea niciodată de pe scenă.
Un mesaj pentru Idea Man.
Învață Vlad, citește mult, fii cult și modest și află ,,taina lucrurilor”!
Va fi cineva mereu care va ști să te ocrotească și să te ajute să mergi spre Lumina adevărului.