Stăm de vorbă cu Ștefan Floroaica, fostul concurent din primul sezon Exatlon. Vorbim despre experiențele de neuitat pe care acesta le-a trăit în Republica Dominicană, despre sport, pasiuni, dar și despre perioada de izolare.
Ștefan, am văzut ca ești o persoană foarte activă, îți place să călătorești, lucru pe care l-am observat pe social media. Ce ne poți spune despre viața ta de acum?
Acum, viața mea nu mai este legată de călătorii, pentru că este pandemie-time. Sunt un om normal, cu diferite acțiuni, fac sport, scriu, citesc, actorie. Nu am ceva special.
Ai vreo destinație preferată, o țară sau un loc anume?
Îmi plac locurile în care am fost deja. Am trăit în America 10 luni, 5 luni cu 5 luni și am mai stat încă 5 luni în Istanbul. Îmi place să ma întorc în locurile în care am mai fost, dar cel mai apropiat m-am simțit de Istanbul, a fost ca a doua mea casă și săptămâna viitoare urmează să ma duc, din nou.
Uite, de exemplu, în Istanbul, am niște locuri ce mi-au rămas în minte, mirosuri de pe străzi. Ne legăm în timp și spațiu de locurile în care mergem și de ce ni se întâmplă. Cât timp am fost în America, deși am vizitat toate locurile pe care le-am văzut în filme, cum ar fi New York, Las Vegas, Los Angeles, Hollywood, deoarece nu eram foarte entuziasmat, locurile acelea au rămas doar ca imagini.
Ce ai făcut în America?
Am fost cu programul Work and Travel și recomand tuturor chestia asta și poți să îți lărgești orizonturile, pentru că noi trăim într-o societate cam îngustă și ai norocul să întâlnești oameni din majoritatea țărilor și chiar de vârsta ta. Am cunoscut filipinezi, turci, ucrainieni, tot felul de nații. Te îmbogățești cel mai mult spiritual, în experiențe, nu doar financiar.
Când ai plecat în SUA, erai încă la facultate?
Eram la ASE, am mers și în primul an, și în al doilea an, în locuri diferite, special pentru a avea alte experiențe, pentru că, acolo, fiecare stat este diferit, parcă ai fi în altă țară.
Te antrenezi în fiecare zi? Ai un program foarte bine stabilit?
Nu am un program bine stabilit, pentru că sunt spontan, dar sportul e prezent în viața mea de mic. Fratele și verișorul meu au avut o influență asupra mea, pentru că m-au pus să fac flotări și verișorul meu m-a dus la un profesor de skandeberg și, în 5 luni, am ajuns campion național. Am ajuns campion național, pentru că sunt un om obsedat uneori, atunci când îmi place ceva.
Ești o persoană competitivă?
Da, clar. În ani, a dispărut competitivitatea, deoarece competivitatea mea venea și din ego, iar ego-ul a mai scăzut în ultimul timp, nu mai e ca înainte. Acum fac sport ca să mă simt bine, pentru că e o stare pe care ți-o dă.
Ai așteptări de la oamenii din jur?
Nu. De la oameni nu am. Am trecut prin niște dezamăgiri când eram mai mic și s-a tăbăcit o zonă, care este mai imună la a avea așteptări. Dacă nu ai nicio așteptare, poți să fii surprins și să mergi mai departe.
Ce te motivează în viață. Dacă ai o stare mai dificilă, cum gestionezi situația respectivă?
Micile chestii. Dacă ai nemulțumiri, depresii, ce te ajută este să faci sport și să pui în mișcare ceva. Gândurile negative sunt momentele în care ne permitem să deraiem. Eu pun foarte multă presiune și voiam lucruri foarte mari de la mine, dar lucrurile mici mă satisfac.
Ne aducem cu drag aminte de participarea ta la Exatlon, unde te-ai remarcat prin personalitatea și abilitățile tale. Privind retrospectiv, cum te-a schimbat această experiență?
Exatlon este o super competiție… Eu am intrat într-un fel în Exatlon, pe la 23-24 de ani și am ieșit complet schimbat. Au fost 5 luni în care au fost comprimate experiențe de ani de zile, pentru că în fiecare zi era o situație limită, o situație care la televizor nu se vedea, se întâmpla zilnic câte ceva. Am ieșit din această competiție cu un câștig foarte mare, din punct de vedere al notorietății, dar mi s-au și luat multe din interior, ca să zic așa. Am intrat mai copilandru, mai copil așa și am ieșit mai bătătorit pe anumite părți ale interiorului meu, în sensul că m-am mai maturizat.
Cât timp ai stat în Republica Dominicană, cum ai făcut față experienței? Știm că nu este ușor să stai atâta timp departe de casă, de familie și prieteni.
Am plecat pe 1 ianuarie și ne-am întors în mai, cam jumătate de an am fost acolo în Dominicană și nu la hotel, în condiții precare pe insula respectivă. Nu mi-a fost ceva foarte greu, era ceva la care mă așteptam, mie îmi plac provocările, îmi place greul foarte mult…Situațiile cele mai provocatoare pentru mine nu sunt alea în care totul e bine, eu nu luminez în momentele alea, eu luminez întotdeauna în situațiile care sunt foarte grele, în care tuturor le este greu, eu atunci găsesc resurse în mine. În schimb, nu reușesc să găsesc resurse, atunci când totul merge bine.
Dacă ți s-ar oferi șansa să participi încă o dată la un asemenea concurs, ai accepta?
Cu experiența de acum aș aborda probabil altfel competiția și da, aș accepta, doar ca să bifez niște lipsuri pe care le-am avut în competiția trecută. Aș accepta invitația la orice fel de concurs greu, care te supune unor condiții grele.
Cum ai trecut peste zilele de izolare? Cum a fost perioada de carantină pentru tine?
Mie mi-a plăcut, mi-a prins foarte bine carantina, m-a disciplinat foarte mult. Noi avem de ales în general în viață și în fiecare zi câte ceva și nu am ales pandemia, ea a venit. Ce putem face în pandemie, ține de noi și mi-am ales să îmi fac obiceiuri noi. Și anume, aș fi putut să stau să mă uit la seriale, filme și așa mai departe, lucru pe care l-am mai și făcut, dar am zis că am niște timp pentru mine, în care am stat izolat, am stat singur în tot timpul ală, nu am vrut să mă duc la ai mei… Am început să mă trezesc din ce în ce mai devreme, până am ajuns la ora 6, să alerg, să fac sport, să meditez, să descopăr niște tehnici de respirație pe care le folosesc și acum să mă calmez, să mă ajute la sănătate. De atunci, fac dușuri reci, din martie până în ziua de azi, eu nu mai pun apă caldă pe mine. Din momentul acela, dușurile reci sunt prezente în viața mea în fiecare zi și zilnic am această provocare, că trebuie să fac dușul ală rece, pe care nu îl suport, dar am nevoie de chestia asta, pentru că mă simt foarte bine. Trebuie să trec puțin prin greu, ca să îmi fie bine.
Spune-ne 3 lucruri care îl fac pe Ștefan să zâmbească.
Un copil curios, natura în sine și când fac ceva ce nu aș face în mod normal.
Ce lucru îți place foarte mult la tine și ce lucru de deranjează?
Îmi place foarte mult la mine că sunt fair, am o chestie în mine de principii, de moralitate. Ce nu îmi place la mine este că mă autosabotez.
În momentul de față, care este cel mai mare vis de-al tău?
Să fiu un tată bun, deși nu m-am gândit să fac copii, dar vreau să evoluez atât de mult, pentru mine evident, însă scopul și mai mare este ca atunci când o să fiu tată, să pot să-i insuflu niște valori copilului meu. Nu vreau să fiu dereglat.
3,972 Comments